Arte Eseu
A danceable solution to a teenage revolution
22/04/2013
0

E 6:30 dimineața. E lumină, aer curat și aproape liniște. De jos, se aude fad mixul lui The Phantom, acompaniat de lătraturi de câini și tituituri de mașini. Sus, încă sunt oameni care dansează. În paturi, oameni care încă dorm.

În prima seară din Rokolectiv, fiecare artist a ținut să redea ceva diferit. A fost un mix româno-englezo-polonez creat de Hipdiebattery, Evian Christ, Holy Other și The Phantom. Împreună, au creat un tablou exploziv pe care poate nu poți să îl definești, dar care cu siguranță îți redă o stare de euforie. Și chef de dans cât să îți dorești să te fi antrenat ca să reziști până la final. Pentru că asta e Rokolectivul, dans cât să te recuperezi până la următorul din toamnă, vibe-uri bune, ecletism și explozie de energie.

Electronica și rapul nu sunt întotdeauna o combinație reușită, dar întotdeauna garantează distracție exhaustivă. La fel e și la Evian Christ. E zbânțuială energică, incitantă, pe care să-ți elimini toate frustrările. Te prinde rapid și începi să dansezi automat. Întotdeauna cu un altul de lângă tine. E de dat din cap, din mâini și din picioare și, de fapt, din fiecare mușchi pe care îl ai. E bun, te prinde, dar nu e atât de wow, mai ales când știi că urmează doi DJ super apreciați pe piața muzicii electronice. Probabil e și motivul pentru care sala nu era atât de plină.

La Holy Other, însă, era atât de multă lume încât trebuia să-ți limitezi destul de mult expansivitatea mișcărilor. Fumul a învăluit incinta, invitându-te  să închizi ochii și să intri într-o stare eclectică, în care ești una cu  muzica. Când duioasă, când convulsivă. Euforică. Holy Other induce fix starea asta. Nu e de zbânțuială, ci de simțit în intimitatea propriului sine, iar euforia e una singuratică, unshareable, inexplicabilă. „Parcă visezi mixul”, spune o prietenă. Ritmurile sale au un tempo jos, sunt când  lungi, când spasmoidice. Te face să reflectezi la  ideea pe care o ai despre propriul sine, iar asta când îți place, când te stingherește. E un du-te-vino febril, amețitor, enigmatic.

După mai mult de o oră, ritmul s-a schimbat aproape diametral. The Phantom a încins atmosfera cu ritmuri mai alerte, care au redat publicului „boomul de energie necesar acelei ore de dimineață”, crede Laura Șiu. Toată tensiunea acumulată în urma introspecției Holy Otheriene a fost eliminată într-un fel de  Bing Bang, atunci când a început să mixeze. De departe acest intro al lui The Phantom a fost momentul serii, și nu neapărat prin ritm în sine, ci mai degrabă prin atmosfera pe care a creat-o. Timp de mai mult de trei ore, a fost o explozie de mișcare, pe ritmuri combinate, electro, house, groovy, o explozie paroxistică aproape. „A danceable solution to teenage revolution” am spune.

Dacă muzica nu era suficientă, masa digitală de ping pong  a fost încă un plus al festivalului. Formele dubioase ce se reflectau pe ea atrăgeau oamenii ca într-un vertij. Era tot timpul coadă. Tot timpul mișcări stângace, râsete și zâmbete. Un mijloc perfect prin care să legi prietenii, să găsești un partener de dans sau pe cineva care să te conducă acasă. Sau măcar să te ajute să cobori scările, un adevărat drum inițiatic prin MNAC ca să demonstrezi că vrei într-adevar să fii acolo.

„Festivalul te trece prin stări mai mult sau mai putin definitorii.”, spune meditativ și nostalgic Teodora M., deja la a doua participare. E un mix bun de muzică și oameni faini. E plin de viață. Totul pe o terasă la câțiva zeci de metri deasupra solului. Efect de dublu WOW.

About author

Iulia Barbu

poze-carevasazica-24

Nea Ion trăiește la fel: „Artiștii rămân artiști”

Read more
poze-carevasazica-17

Aplauze

Read more
ivana_mladenovic

Ivana Mladenovic pune camera pe realitate

Read more