Eseu
Călătoria ca stil de viață
22/02/2015
0

de Simina Cernat

Fotografii de Stelian Pavalache 

Pavalache1Oamenii muncesc vieți întregi pentru a avea bani, pentru ca atunci când vor strânge destui să își dea demisia și să se bucure de viață, să călătorească. Dar toți se pierd pe parcurs și uită visul de a se retrage, de a vedea lumea. În cel mai bun caz, reușesc să ducă la bun sfârșit câteva excursii în anii de pensie.

Anumite stereotipuri și prejudecăți despre locuri și popoare persistă din cauza faptului că majoritatea oamenilor călătoresc pe fugă, încercând să vadă cât mai multe locuri într-o singură călătorie și să bifeze cât mai multe țări. Cei care se hotărăsc să plece pentru o perioadă mai lungă de timp, să aprofundeze lumea” sunt văzuți de multe ca niște excentrici.

A pleca într-o călătorie pare cel mai greu lucru din lume. Sunt atâtea obstacole care par de netrecut: timpul care lipsește întotdeauna, banii care nu sunt niciodată îndeajuns, asigurări de sănătate, bilete de avion, vize… și lista poate continua. De fapt, nu e nevoie decât să te ridici și să pleci la drum.

Așa a început proiectul Satwa Guna („Iluzia formei” în limba sanscrită). Stelian Pavalache, fondatorul proiectului, s-a hotărât să plece în Munții Caucaz. În aceeași zi, a și plecat. Atunci a început o serie de călătorii în care a combinat cele două pasiuni ale sale: alpinismul și fotografia. Călătoriile au dat naștere unor fotografii pe care le-a adunat în proiectul Satwa Guna. A observat că oamenii nu sunt atât de diferiți pe cum se crede, că există o unitate între credințe, tradiții și forme culturale. Satwa Guna a devenit un proiect în care fotografia arată oamenilor fața ascunsă a lumii, unitatea subtilă a stratului cultural autentic.

Aproape în fiecare an s-a desfășurat câte o etapă a proiectului Satwa Guna, în care membrii proiectului au călătorit în țări din Asia și America de Sud, au făcut cercetări despre culturile cu care luau contact, încercând să redea în fotografii, cât mai obiectiv, locurile respective.

Unknown Vietnam e a doua etapă a proiectului Satwa Guna la care particip, iar colaborarea mea a început anul trecut, când am luat hotărârea să călătoresc în Asia cu banii pe care îi strânsesem în timpul liceului. Stelian își pregătea călătoria și mi-a propus să îl însoțesc, urmând să scriu pe un blog impresiile. Am plecat pentru două luni și o săptămână în China, Nepal și India, deși traseul inițial era China, Tibet, Pakistan, India. În Tibet și Pakistan nu am putut intra din cauza dificultaților pe care le-am întâmpinat în obținerea autorizațiilor și vizelor de jurnaliști, așa că a trebuit să improvizăm, dar a fost totuși o călătorie reușită.Stelian_Pavalache_p7

Pentru vara aceasta era hotărâtă o călătorie de 3 luni în America de Sud, în care trebuia să traversăm continentul latin de la Nord la Sud pe o motocicletă cu ataș. Am tot amânat cumpărarea biletelor pentru că nu eram siguri de bugetul pe care îl vom avea la dispoziție. Când ne-am dat seama că nu avem destui bani pentru America de Sud am încercat să căutăm sponsori, dar era deja prea târziu și toți invocau scuza crizei financiare, așa că ne-am schimbat planul, și am ales o singură țară din Asia de S-E pentru că e cea mai ieftină zonă și are multe de oferit.

Ne-am hotărât să stăm 3 luni într-o singură țară pentru a avea timp suficient de a o vedea, înțelege și fotografia pe îndelete, pentru că nu poți surprinde esența unui loc în două săptămâni de alergat de colo-colo. Așa că ne-am rezervat trei luni, adică exact toată vacanța mea de vară, la care am mai adăugat, de la mine putere, și prima săptămână de facultate.

Am ales Vietnamul pentru că e o țară comunistă și în același timp una din cele mai căutate destinații turistice. Planul nostru era de a căuta cele mai retrase locuri, de a surprinde viața locuitorilor dincolo de imaginea pe care o afișează în fața turiștilor. De aici vine și numele Unknown Vietnam (Vietnamul necunoscut trecătorilor pasageri). Am dat startul și unui concurs, în urma căruia participanții pot câștiga un print foto oferit de My Poster sau un aparat foto oferit de Nikon.

Nu am mai primit nici o sponsorizare în bani. Deși o companie ne dăduse de înțeles că ne-ar putea ajuta cu biletele
de avion, nu a făcut decât să întârzie cumpărarea lor, lucru care ne-a făcut să plătim mai mult pentru ele. Am ajuns într-un final în Vietnam, cu aparatele foto și blogul pregătit. Ne-am dus în cel mai sudic punct al țării și am început călătoria spre Nord. Am întâlnit tot felul de oameni, orașe și locuri, însă nu am reușit să mergem în locuri foarte retrase, să stăm cu cortul, așa cum am plănuit, pentru că nu exista transport până în acele locuri, iar oamenii nu înțelegeau engleza încât să le putem explica ce vrem.

Cu toate acestea, am ajuns în locuri fantastice, am cunoscut oameni excepționali și mi-am construit propriile concepții despre Vietnam, fără să ne fie greu să ne adaptăm la atmosfera de aici. Majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit au fost foarte prietenoși și deschiși. Au existat, bineînțeles, și excepții, peripeții și situații paradoxale, care sunt inevitabile, dar niciuna nu a fost atât de gravă încât să ne compromită călătoria.

Apogeul a fost săptămâna petrecută în mijlocul tribului Black H’mong, o minoritate etnică împrăștiată în N-E Vietnamului. Acolo am avut acces direct la dramele sociale, la cultura autentică a unei minorități etnice și la informații direct de la sursă. Săptămâna a început ca un experiment de observație socială, dar s-a terminat cu îmbrățisări prietenești și promisiuni de revedere.

Pavalache4Vietnam a însemnat mult pentru mine. Tinerii de vârsta mea caută să își umple vara cu internshipuri, activități de voluntariat sau școli de vară, dar pentru mine să călătoresc înseamnă mai mult decât toate la un loc. O călătorie te poate învăța cât înveți într-un an de școală, mai original și mai personal însă. Acum veți spune că nu toată lumea are bani să călătorească, dar toată călătoria a costat cât m-ar fi costat să locuiesc trei luni în București cu chirie.

Unknown Vietnam a avut mai mult succes decât ne-am așteptat. Până în momentul de față blogul a depășit numărul de 55.000 de vizualizări, și mai avem de publicat încă jumătate din materialul scris. Frumusețea proiectului Satwa Guna constă în spontaneitatea prin care se desfășoară, lipsit de rigurozitatea proiectelor formale și iluzia formei (satwa guna) se lasă modelată de creativitatea care are frâu liber.

A călători este un stil de viață. Cei care aleg acest drum câștigă mult, dar își pierd în același timp rădăcinile de toate zilele și siguranța confortului. Succesul unei călătorii depinde de puterea călătorului de a se înrădăcina în fiecare loc prin care trece, însă fără a se atașa de el. Este vitală o înțelegere profundă a locurilor, a oamenilor, dar fără o nostalgie patetică de apartenență. Înrădăcinarea trebuie să fie obiectivă și umană în același timp. A călători nu înseamnă a te risipi în lume. Călătoria inteligentă are mereu o axă de susținere și rădăcini flexibile în necunoscut.

Articol integral din Carevasăzică #5

 

About author

Redacția

poze-carevasazica-24

Nea Ion trăiește la fel: „Artiștii rămân artiști”

Read more
poze-carevasazica-17

Aplauze

Read more
ntt4

De ce mă întorc mereu și mereu în sala de teatru

Read more