Cu condei

 

 

Am creat, am scris, am spus o părere, iar ea a rămas tipărită pe paginile ziarului. Am vorbit despre lucruri frumoase și lucruri deștepte, despre plăceri și ambiții, despre dorințe de schimbare, despre descoperiri și redescoperiri, am povestit ce aveam pe suflet. Totul cu condei.

 

 

[box] E ca mersul pe bicicletă  - de Lavinia GLIGA

Când rişti, îţi învingi o frică. E un exerciţiu la care devii mai bun prin repetiţie şi, din fericire, odată ce-l stăpâneşti, nu-l mai uiţi niciodată. [/box]

[box] De ce avem nevoie de editori – de Cristian LUPȘA

O pledoarie pentru cea mai prost înţeleasă îndeletnicire creativă. [/box]

[box] Enervarea ca auto-apărare – de Dani SANDU

Cetățeanul care are o slujbă, platește taxe și își cheltuiește banii se confruntă
constant cu deciziile și eficiența guvernului său. Acesta este un dat. În rarele momente când
conștientizăm asta în România ne pasă de politică mai mult decat în general. [/box]

[box] Fotografii în jurul lumii de pe băncile liceului – de Andreea BOTA

În Craiova, într-un liceu de arte, unde copiii sunt ghidați de note și instrumente muzicale, șevaleturi și alte obiecte artistice, Felicia Simion cântă după un aparat digital cu ale cărui fotografii se joacă prin Photoshop și le trimite la concursuri. [/box]

[box] Între “depinde” și “deja vu” – de Gabriela RADU

În ceea ce privește China, abordarea sa referitor la Europa este demnă de o agenție PR occidentală. De mai bine de un an de zile autoritățile chineze spun sus și tare că susțin economiile în dificultăți financiare din UE și că sunt dispuse să cumpere orice cantitate va fi nevoie de obligațiuni europene, fie ele grecești, italiene sau chiar ungurești. [/box]

[box] Carevasăzică, redescopăr – de Cătălin GEORGESCU

Dacă o să încerci măcar să vizitezi, să redescoperi ce credeai pierdut în România, cinismul tău va constata că la tine în țară nu-i chiar Raiul pe Pământ, dar e cel puțin la fel de fain ca-n locul ăla aproape exotic în care vrei să te duci pentru că o face toată lumea. [/box]

[box] Obsesii și temeri. Povestea unei întâlniri cu pictorița Mihaela Paraschivu – de Alexandra ZAHARIA

Arta spune poveşti minunate, dar are nevoie de noi pentru a le spune. Asemeni artistului care pune o fărâmă din el în creaţia sa, noi punem o fărâmă din noi înşine prin care completăm naraţiunea artistică şi o umplem de emoţie, îi dăm o anume semnificaţie şi o personalizăm. Tablourile Mihaelei Paraschivu nu spun numai povestea ei, ci şi pe a mea, a ta, a noastră.[/box]

[box] Pornografia, cu sau fără pardon – de Claudiu-Alexandru MAXIM

Citim titlul şi roşim? Când ne gândim la pornografie, inevitabil ne vin în minte toate filmele şi fotografiile deocheate de care ne-am lovit, involuntar sau nu. Dar ce este cu adevărat acest fenomen? Cum a apărut el şi cum a ajuns să se extindă? Să aruncăm o privire începuturilor pornografiei.[/box]

[box] Un demarrraj cu p-p-poticneli de Anca-Maria PĂNOIU

Aşa mi-a trebuit dac-am fost cu capu-n nori! O visătoare, o împrăştiată care merge la facultatea de jurnalism cu impresia că o să informeze semenii fidel. Că o să comunice transparent. Că o să creeze. În loc de asta, m-am pricopsit încă de la început cu o leucă-n cap, cu o supradoză de mercantilism şi cu cârcă de figuri.[/box]

[box] Bani din frunze și cafea din apă și pământ – de Alexandra Emilia BUCUR

Mă bufneşte râsul când calc pe alee şi îmi aduc aminte de fiecare colţişor al grădinii din faţa blocului, ce rol avea în joaca noastră de copii. Un râs copilăresc aproape, chicotind, pentru că îl ţin doar pentru mine.[/box]

[box] Copil fiind, nu cutreieram pădurea – de Anna CERNAT

Confruntată cu întrebarea care se va repeta la infinit în viitor – chiar şi cel prezent – “ce vrei să te faci când vei fi mare?“, le răspundeam că voiam să mă fac tractor.[/box]

[box] Răbdarea s-a născut la sat – de Alexandra ENĂCHESCU

… şi acolo a rămas [/box]

[box] Miercuri si sâmbata. Iar si iar – de Maria PEPINE

Stăm în bucătărie de fiecare dată când camerele devin scrumiere. Avem pe masă exact ce ne trebuie: pâine cu zacuscă, o furculiţă pe care o împărţim pentru că da, chiuveta e plină de vase nespălate, o brichetă care face doar scântei – aprindem cu ea aragazul şi apoi ţigările, şi un butoi de 5 l de apă. Paula turuie despre muzica pe care o tot descarcă de o săptămână şi îmi laudă playlist-ul de „astă seară”. Urmează Press Pause Party în câteva ore şi eu nu mă duc. Iar.[/box]

[box]”București, București, tu mă-nveselești…” – Interviu cu Vintilă Mihăilescu de Anca VANCU

… spune un vechi cântec interpretat de regretatul Gică Petrescu. De la centrul vechi al Capitalei, care te îmbie să-i dezlegi secretele, la Calea Victoriei, strada-muzeu, cu clădiri care îţi încântă privirea şi al căror aspect a fost gândit în cele mai mici detalii de arhitecţi celebri, ajungi să faci cunoştintă cu un Bucureşti care, dincolo de faţadele crăpate, ascunde de aproape un secol, urme de bogăţie burgheză extraordinară.[/box]