Interviu
[Speakeri Ateliere] Cristian Lupșa: „Doar umplând foaia cu ceva în fiecare zi o să ajungi mai aproape de valoarea celor pe care îi apreciezi”
28/02/2015
0
Sursă: http://camp.cros.ro/

Sursă: http://camp.cros.ro/

Cristian Lupșa este editor fondator Decât o revistă. A studiat la Missouri School of Journalism și a lucrat în Washington, D.C., unde a coordonat un program de training pentru Committee of Concerned Journalists. Înainte de a se întoarce în România, a scris şi editat la cotidianul Christian Science Monitor în Boston, MA. La Atelierele de jurnalism Carevasăzică va vorbi în panelul de vineri, alături de Karin Budrugeac.

 

 

 

Povestește-ne despre începuturile tale în jurnalism.

Am început cu revista liceului, dar pe-atunci înțelegeam jurnalismul ca o oportunitate de a-ți da cu părerea despre lume – cum se întâmplă și azi pe la televiziuni și în majoritatea presei online. Am dat la jurnalism la fel de confuz despre această profesie și ce m-a adus pe calea pe care sunt acum e un program pe care l-am făcut în anul III cu jurnaliști americani care predau în România. Datorită lor am plecat în SUA la un master, iar acolo am descoperit jurnalismul narativ și eseurile și genul de povești adevărate pe care îmi face plăcere să le citesc și să le spun. Încerc să fac asta de 10 ani și consider că sunt în continuare abia la început.

Campania noastră de promovare se bazează pe teama de foaia albă și de a nu fi suficient de bun (sau măcar atât de bun precum oamenii pe care îi admirăm). Care a fost frica ta la începuturile carierei și cum ai depășit-o?

Am avut aceeași frică și o am în continuare. În timp, pe măsură ce am crescut, am învățat să accept totuși potențialul constructiv al acestei frici: e o dovadă de smerenie, de incertitudine și, pentru mine cel puțin, o sursă continuă de a vrea să învăț mai multe și să fac lucrurile mai bine. Prea mulți colegi jurnaliști sunt autosuficienți și cred că le știu pe toate. Eu mă tem că nu știu mai nimic și asta mă motivează să continui. Așa că cred în frica constructivă; cel mai important e să nu ajungă să te paralizeze. Asta pentru că doar umplând foaia cu ceva în fiecare zi o să ajungi mai aproape de valoarea celor pe care îi apreciezi.

În ce direcție crezi că merge jurnalismul?

În toate. Nu glumesc. Partea frumoasă e că jurnalismul e un cort foarte mare în care încap oameni foarte diferiți – nu doar ca preferințe pentru un anumit mediu (de la digital, la televiziune, la tipărituri), dar și ca preferințe pentru un anume mod de abordare, o anume arie de interes ș.a.m.d. Cred că principala schimbare din ultima decadă e că tot mai mulți dintre noi putem comite acte de jurnalism (pe Facebook, pe Twitter, pe bloguri, prin reviste de școală), fără a aparține de un trust sau de o instituție tradițională.

Trei recomandări de reviste și articole pe care orice participant ar trebui să le citească.

Biblia mea este The New Yorker, care este esențial pentru oricine vrea să spună povești adevărate complicate.

Un articol care pe mine m-a bulversat acum câțiva ani e ăsta: „The Long Fall of One-Eleven Heavy

Iar unul la care am avut plăcerea să lucrez ca editor și pe care îl consider un model de muncă reportericească autohtonă e „Echilibru”.

Ce așteptări ai de la ateliere?

Ca participanții să nu le trateze ca pe o școală care are toate adevărurile pe care ei să și le noteze în carnețele și apoi să le uite, ci ca pe-o ocazie de a experimenta, pe viu și pe teren, ce înseamnă să spui povești despre lumea înconjurătoare.

Un sfat pentru participanți.

Să citească. Mult. Tot. Mai ales lucruri care nu sunt jurnalism.

About author

Redacția

razvan crisan

Gândire de antreprenor

Read more
Mihai_Toma_real room escape

„Oricine poate să învețe orice” – Mihai Toma, fondator Real Room Escape

Read more
Sursă: http://camp.cros.ro/

Cristi Lupșa: „Textul nu-și va pierde rolul în lumea asta”

Read more