Opinator
Veni, vidi, vintage
23/02/2015
0

de Adelina Luft

adelinaSuperficialitatea e în floare ‒ și nu se ofilește pentru că îi dăm apă să crească cu etichetele pe care le punem pe umeraș, oameni și cuvinte. Am crescut cu chinezăriile până în ‘90, cu „brandurile” aduse de-afară și date pe sub mână și am ajuns să nu mai putem respira de înghesuiala de la magazinele aduse de americani, cu kilometricele panouri de pe clădirile în construcție din București. Ne-am sufocat și săturat de benzile rulante și ne-am întors la oldies but goldies, la lucrurile care nu ne aparțin și care au fost cândva îmbrățișate de cei care erau în trend.

Treaba cu vintage-ul a venit și pe la noi; stătea pitit într-o foaie electronică, iar după ce a ieșit în văzul lumii, a zis că mai rămâne nițel pentru nișa cunoscătoare. Problema e că a ajuns să ne prea placă cum sună și îl folosim acum pentru aproape orice țoală care nu se încadrează în tipare. L-am deformat și etichetat greșit și l-am pus pe bloguri cu haine din generația trecută, ca să mai facem niște economii.

Pentru ceilalți, vintage-ul e chiar fain. Nu e second-hand, nici colecții noi care te mint că miros a vintage, nici Dacia veche din garaj sau rochia mamei de la banchet. El chiar are o poveste – care începe de prin anii ‘20. Ne întoarcem în urmă pentru că vrem să dansăm cu (sau ca) Josephine Baker, să ne luăm sacoul sau taiorul lui Coco Chanel, în anii ’50, să ne uităm (încă) cu gura căscată la Marilyn Monroe, și ajungem în ‘60 să dezbrăcăm din priviri femeile din Mad Men. Ne descălțăm de inhibiții și spunem rock and roll, iar următorii zece ani îi petrecem în ritm hippie. De aici încolo e altceva. Ce avem azi nu înseamnă ceva mai bun; e doar reinventat și supramultiplicat în variante de non-calitate.

Ce e interesant e că toată lumea are o părere cand vine vorba de fenomenul vintage, când, de fapt, el pare să nu fie prea bine conturat nici de sus-pușii fashioniști. Spunem vintage creațiilor marilor designeri care folosesc ca inspirație stilul cu pricina și care de fapt se numesc Retro Repros, spunem vechiturilor din dulapul bunicii care au deja 20 de ani și încă se țin bine, și, ce e rău, e că și o haină de la mall, după două purtări și, doar pentru că aduce à la,e vintage. Parcă trăim în „Visul unei nopți de vară” și ne trezim atinși de floarea fermecată a spridușul Puck, că nu mai știm care cu cine merge și ce să mai credem.

Nota optimistă există și e bine că în ciuda neînțelegerilor și a conformismului, s-a creat un curent de diferențiere care să ne țină departe de zecile de mall-uri indigo. Ne vrem pe noi înșine și să nearătăm celorlalți așa cum vrem să ne perceapă: că o fi special, diferit, unic – îi spuneți cum vreți. Reușim să ne distanțăm de targetul celor care creează nevoi și ne lipim de poveștile cu miros de vechi pe care le agățăm frumos în șifonier. Fără nicio etichetă.

 

Articol integral din Carevasăzică #2.

About author

Redacția

carevasăzică_perspective

Editorial Carevasăzică 7 – Perspective

Read more
cities_Jing Zhang

Șapte aplicații mobile care te ajută când călătoreşti

Read more
Sursă: http://camp.cros.ro/

De ce avem nevoie de editori

Read more